Vine bacu’, bine-mi pare. Desi pare ca e o poveste tare indepartata pentru multi dintre liceeni, ca povestea sa aiba si happy-end, problema invatatului ar trebui sa ne preocupe de pe acum. Dar asta nu este un gand doar pentru cei care urmeaza sa sustina unul dintre cele mai usoare examene grele la finalul acestui an academic, ci este pentru toti cei care se preocupa de invatat si cum sa transforme responsabilitatea asta in placere. Gandul asta ne paste de mai mult timp, asa ca ne-am pus pe treaba.
Ne-am intalnit in saptamanile trecute cu elevi tare faini, din mai multe licee din Bucuresti. Miza a fost sa ii mai scoatem din ritmul matematica, pauza, limba romana, pauza, test, pauza, chimie pauza si sa mai vada si alte fete (simpatice, am zis noi). Asta pe de-o parte. Pe de alta parte, miza si mai mare a fost ca fiecare sa plece de acolo cu o idee despre cum invata ei cel mai bine. Am fost curiosi sa aflam cum pentru diverse materii invatarea este abordata diferit si am aflat tot felul de metode, de la citit lectia de 10 ori, facut scheme sau repetat cu voce tare. Asta e o sintagma pe care nu (vreau sa) o folosesc prea des, dar, pe vremea mea, lucrurile stateau cam la fel. Nu zic ca roata ar trebui reinventata, caci isi au rostul lor si aceste metode, dar la informatii noi, abordari noi, nu?
Asadar, am schimbat impresii, mai o glumita, mai un joculet, ei m-au invatat ce e aia „beef”, eu pe ei sa numere de la 1 la 10 (linistiti-va, e un joc tare fain) si intr-o ora descopeream din joaca noastra de-a invatarea ce este tehnica Pomodoro, de ce e bine sa iei pauze creative si cum sa folosesti diferite metode de invatare pentru diferite nevoi. Pana ajungem noi la voi sau voi in biroul nostru (pentru ambele variante puteti sa ne bagati in seama la aceste date de contact), las mai jos cateva idei, ca tot se apropie perioada tezelor si a evaluarilor.
Fii cu ochii pe ceas. Cand invatam, timpul curge dupa alte coordonate decat cele pe care le cunoastem noi. E important sa ne gandim la ce si cum sa invatam, dar nu ar fi rau sa avem in minte si cat timp invatam. Gandeste-te doar la testele sau examenele cu limita de timp care te forteaza la urmatorii pasi: evaluezi rapid subiectele, te apuci de rezolvare in functie de dificultate si sa iti rezervi cateva minute la final pentru evaluare. Lasand testele la o parte, parca suna mai omeneste „vreau sa invat in 30 de minute 20 de capitale europene” versus „vreau sa invat toate capitalele lumii pana la urmatoarea ora de geografie” (intelegi aici ca am dat in mai multe cuvinte definitia procrastinarii). Impune-ti o limita si fii mai strict decat profesorul care te mai lasa sa completezi ultima fraza din test, atunci cand timpul a expirat deja.
Scrie in oracol. Ce stiam, ce am aflat nou, ce mi s-a parut interesant si ce curiozitate mi-a starnit (sau ce as mai vrea sa invat) – schiteaza intr-un scurt eseu raspunsuri scurte la aceste intrebari la care sa adaugi o observatie personala. Vorba aceea: verba volant, scripta manent. Transcrie pe hartie gandurile de la finalul unei lectii sau al unui training pentru ca experienta sa se poata transforma mai usor intr-o amintire care sa te bantuie pentru cat mai mult timp.
Ia o pauza. Nu, pauza de serial pe Netflix nu e din povestea cu invatatul. Nu e vorba aici despre pauza in care te deconectezi total de la ce ai de invatat. Hai sa o numim pauza creativa, asa cum am mai aflat si noi din carti si alte training-uri. Adica e momentul ala in care inchizi cartea de istorie si incepi sa faci legaturi. De unde ai mai aflat informatia asta? De ce iti suna cunoscut? Se leaga de ceva ce cunoasteai deja? Ce-ar fi sa gasesc un video pe YouTube pe tema asta sau sa ascult un TED Talk? Pauza asta nu te scoate din priza, ci te baga intr-o transa in care, cautand surse alternative de invatare, puzzle-ul incepe sa prinda contur. Bucatile de informatie se leaga mai bine si tabloul ala cu rezolutia de 480 se vede acum HD.
Colegul iti este cel mai bun profesor. Imi amintesc ca in scoala generala nu ma pricepeam la fizica. Nimic nu s-a schimbat de atunci. Dar asta nu m-a impiedicat sa inteleg diferenta dintre (bad pun alert!) Ohm si oameni. Cum nu puteam trece testele doar cu dad jokes, mi-am cautat profesor de meditatii. Norocul meu este ca statea cu mine in banca. Adevarul este ca nimeni nu explica mai bine decat cineva care iti cunoaste limbajul, stie cat stii si cat nu sti si stie ce te motiveaza. Dupa un semestru de meditatii m-a facut Ohm (promit ca incetez!). Fa exercitiul asta alaturi de colegul ala care pricepe lectia din clasa si fa-i cinste cu un film dupa prima nota buna.
Concluzia nu poate sa fie decat urmatoarea: experimenteaza. Afla ce ti se potriveste chiar daca asta inseamna sa ratezi uneori. Fa-o rapid pentru ca pretul unei note proaste la test e mic in comparatie cu ce inveti despre capacitatile tale. Descopera toate aceste lucruri singur sau bucura-te de indrumarea colegilor de la YourTrainers (nu ne astepta, baga-ne in seama). Pana la urmatorul gand te provocam sa nu lasi nicio zi sa treaca fara sa inveti ceva nou. J